Craciun si Revelion

Am ramas in urma cu tone de kestii. Incerc sa recuperez. Postu’ asta nu are poze; asta pentru cei care vor sa ‘vada’ kestii. 🙂

XMass

Am plecat toti de-acasa (da, inclusiv Roxy). Am umplut masina de oameni si-am plecat – undeva in alt capat de San Jose acasa la un coleg de office.
Inainte de asta am trecut pe la parintzii lui si-am luat o masa si vreo 4 scaune. Sa fie…
In timpul caratului de mobilier, fiind baiat finutz, am zis sa ies la cumparaturi – sa nu ma duc cu mana goala.
Aglomeratie mare la magazin: se pare ca si ticosii isi fac cumparaturile pe ultima suta de metri. Luat sucuri si alte dulciuri.

Acasa, surpriza: s-a umplut parcarea – o gasca de tipe. Si tipi (dar mai putini).
Toate una si una. 😀 (n-am pozeeee)
Cred ca au fost vreo 20 de tipe si vreo 5 tipi.

Rezumat

– s-a baut sangria (o formula mai ‘usoara’);
– s-a dansat (prima data merengue – si asta sub asediul unei brunete – sister of the host)
– ne-am jucat ceva cu masinute pe PS2.
– am asistat la focurile de artificii de-afara. Tone.
– s-a baut si vin (tare si roshu)
– mancarea a fost de vis: fara orez. Carnitza de vreo doo feluri si un sos bestial. Tipa de langa mine a fost foarte – foarte amabila si a avut grija sa-mi puna in farfurie o tona si ceva de carnitza. Erika. (avea oki misto – si nu era genu’ costarricense)
– am primit si un cadou – ciocolata de la o pushtoaica mica mica si neagra.

Poze

🙂 Ok, va dau si vreo doo poze; nu sint facute de mine si sint la rezolutie mica. Tot e bine… decat deloc…
Si gata, am terminat cu XMass-u’…

Revelion

La fel, am mers la cumparaturi – de data asta era pustiu in magazin. Era ora 21:30. Am luat kestii lichide (si solide) si-am plecat spre vila unde am petrecut un revelion ‘rasunator’.
N-am mers prea mult: tot in zona Escazu.

Casa

O casa de doar 200k dolari. De ce ‘doar’? Pai.. sa va explic:
– cand intrai in casa dadeai intr-o camera imensa, cu un pilon de sustinere pe centru. In dreapta o bucatarie mica. Si mai in dreapta o camara/debara.
Drept in fata era si balconul – mare cat tinea ditamai camera. In dreapta-spate cum intrai: o baie. In stanga: trepte – sus si trepte – jos
Jos – o camera (cred). Sus – alte doo. Jos: adica un fel de demisol ceva – casa era construita in panta astfel incat geamurile din camera de la subsol dadeau sub balconul din camera mare (de la intrare)
Adica, intr-un rezumat: ditamai vila (super zona, pazita, bariere, etc) doar 200k (dolari). Cred ca asa ceva in Romania vezi de la 400k-500k Euro in sus.

Gasca vesela

Cunoasteam doar un singur om din toata casa: un coleg de office. Si soferul care ne-a adus.
Am fost multi. Si tineri: cred ca doar eu si cu gazda eram top-ul de varsta (nu punem si doctoru’ neurochirurg care a fost invitat si care a plecat repde)
Gazda super bestiala: desi nu-mi plac blondele, de data asta a trebuit sa accept: blonda-mama arata super. La fel ca si pushtoaica de 2 ani a gazdei.
Bestial a fost si urmatorul fapt: desi eram SINGURUL strain din casa aia (adica ne-spaniol) lumea vorbea in engleza – doar pentru a nu ma simti ignorat.
Kiar daca eu vorbeam cu gasca mea, cei din jurul meu vorbeau si ei intre ei in engleza (un amanunt important: multi din ei lucrau pentru nu’s ce poker tv show de pe ESPN). So, gasca a fost de milioane – mai rar asa ceva in Costa Rica – adica, lumea sa vb. pe limba ta desi esti SINGURUL din 20 de oameni care nu stie spaniola. Hmm.. tipa din Guatemala nu se pune – ca si-acolo se vorbeste spaniola. 😛

Sangria: well, dupa o formula mostenita din mosi-stramosi spanioli: tareeeee.. haoleooo… am baut doar un pahar din ala din plastic de care am tras vreo doo ore de teama de a nu mi se umple iar si sa ma fac praf: l-am ‘simtit’ imediat ca e ‘necurat’ – dupa miros: aducea putin a visinata noastra (la miros) iar la gust… era ca un vin duuuulce si bun. Atat de dulce incat aveai toate sansele sa te faci praf crezand ca e doar suc de fructe.

Am baut si Smirnoff: stiu, multi o sa spuneti ca e vodka. Corekt pana aici dar total fals. E o kestie gen Sprite cu un deget de vodka in ea. Cand am vazut tipele cu kestiile de Smirnoff in mana am zis ca iese cu scandal in seara aia – se lasa cu show. Habar n-aveam ce si cum cu ‘vodka’ aia pana cand n-a venit la mine o tipa (ma abtzin de la alte comentarii/descrieri) si mi-a intins o cutie din aia spunandu-mi “sper ca nu trebuie sa te invatz cum sa bei vodka”. Puteam sa-i mai zic ceva? Oricum ramasesem fara aer cand am vazut-o cum arata: si ce arata.
Si-am baut: prima impresie a fost “suc, sprite, 7up”. Apoi mi-am dat seama ca are putina vodka in ea – dar atat de putzina ca doar mirosul te facea sa crezi ca are alcool. Deci, fassss…
M-am intors la “Imperialele” mele – mai sanatoase decat toate.

Bombe

Asa spuneau ei la artificii si alte pocnitori.
Au fost 2 pungi. Maaari. Pline. Artileria a functionat timp de doo ore: o ora inainte de Rev si o ora dupa (pe la 1 noaptea).
Prima data s-a dat foc la o papusa – cica sa ‘arda’ vekiul an. O papusa din plastic care a facut fum cat o locomotiva.

Bombele insa… au dat palpitatii tuturor – cred ca erau facut in China (adica proaste).
Cele mai ‘naspa’ au fost cele tip raketa: le dai foc si fugi – si fac bum-bum sus de tot. Asta teoretic.
Una din ele a cazut “din picioare” in timp ce fitilu’ fasaia: ia ghiciti in ce directie a cazut? Normal ca spre noi – ca in legile lu Murphy: imi amintesc ca intr-o secunda au disparut toti in curte sau dupa masini. Am avut noroc insa: fiind made in China a facut “fassss”.. si-atat!
Dar n-am scapat de cele care explodau la doar 4-5 metri deasupra solului facand o umbrela de foc peste noi, peste masini si peste casele din jur.
Apoi au fost cele rotative care, in loc sa se roteasca pe verticala, o luau la fuga prin curte – spre disperarea noastra ca iar tre’ sa o rupem la fuga dupa masini si copaci.

Ca ideie generala: mi-a fost mila de masinile din parcare; si de nervii vecinilor. Si de cainele de paza care, saracu’, nu mai stia pe unde sa se ascunda de noi si de bombele noastre.
Dar n-am fost singurii: locatia vilei era in munti, sus de tot – de unde puteam sa vedem tot San Jose-ul: plin de artificii si fum. Nu exista bucatzica de cer de-asupra orasului sa nu fie brazdat de artificii; artificii pe care le-am vazut si la 4 dimineatza cand am plecat spre casa.

Rezumat

A fost beton. Super cool. M e s e r i e!

Anunțuri

Feliz Navidad

Dimineatza m-am trezit cu o dilema: la care din cele doua petreceri la care am fost invitat sa ma duc. Dupa juma’ de zi de analize m-am hotarat: la a 2-a!

Tocmai ce-am venit. A fost cool… si interesant. Au fost peste 20 de persoane. Multe dintre ele femei; o asa ‘galagie’ n-am mai auzit demult. S-au facut si poze dar nu cu camera mea (a mea a ramas acasa pentru ca nu stiam pe unde ajung si cum ma intorc – asa ca pozele data viitoare).
Am luat-o si pe Roxy cu noi. A fost cam agitata la urma cand toata lumea a inceput sa rada and stuff. Din nefericire n-am scapat fara doo partide de “merengue”. Cica la al 2-lea dans m-am ‘descurcat’. Daca spun ei….
Ne-am despartit cu urarile de rigoare. Eram singurul care NU vorbeam spaniola – dar spre suprinderea unora ‘prindeam’ cam despre ce vorbeau. Am primit chiar si un cadou: cioco (de la o pushtoaica mica mica mica si neagra – cred ca abia facuse 2 ani). Pe scurt: food (fara orez, thanks God!), dantzuiala, PS2 (Play Station), red wine (sangria) and sweets.

Asta va urez sa aveti parte si voi. Si “Craciun Fericit!”.

PS. doar maine mai stau in Escazu dupa care plec 4 zile la Samara cu gasca vesela (4+1). Detalii cand ma intorc.

XMass party (2)

Am plecat de la office in vreo 5 masini, sir indian. Locatia e aproape (aparent) de Escazu. Aici vedeti mai multe despre restaurant.

Una din masini a trebuit golita de 2 oameni si pusi la noi (o toyota 4×4) pentru ca nu reusea sa urce dealu’.

Ce mi-a placut: fiecare se ducea si-si lua singur mancarea; e o camera unde, pe margini – in forma de “U” sint diverse platouri cu diverse kestii. Bineinteles, 100 de feluri de orez si alte fasole. Mi-am ales carnitza de pui (o tona), carnitza de vaca (alta tona) si niste kestii gen tocanitza de legume + dulciuri. Am mancat si niste kestii care nu stiu cum se numesc – ca un fel de cartof dar mai dulce – din cate m-am interesat acuma kestia se numeste Yuca si radacina (aia dulce) se numeste “Cemote” (nu sint sigur ca asa se scrie).
Oricum, a fost interesanta pentru ca era prima data cand mancam asa ceva. 🙂 Si era kiar buna!

Ce nu mi-a placut: a durat vreo 3 ore. Atat. 🙂

Decernarea premiilor: a inceput o persoana si de-acolo inlantzuirea. Nu se spunea numele direct ci printr-o ghicitoare. S-a facut misto la greu. Ei vorbeau in spaniola si noi aveam pe cineva langa noi care ne traducea. Cand a venit randul meu am inceput cu o romana din aia moldoveneasca. S-a lasat niste. Bahh… da’ asa o liniste ca auzeai masinile din orasul care se vedea in vale (la 10km). Se uitau la mine… eu la ei. A fost 1min in care am zis ca lesin.
In fine, am dat-o pe spanglish pana la urma. A fost ok. Mi-a luat 15minute sa impaketez cadoul dar am disperat-o pe tipa: a trebuit sa scoata ambalaj peste ambalaj. Inca unu, inca unu.. si tot asa; se citea disperarea pe fata ei. Cred ca disperarea maxima a fost inainte de asta cand a aflat cine ii era “amigo secreto” 😀 >:)
Tan, mi amiga secreta es una “ella”. Se llama Bruja.
Si pauza… liniste; nimeni nu mai retinea aspectu’. (bruja = vrajitoare). Apoi cineva si-a adus aminte de vremea cand faceam misto de tipa (la masa de pranz).
Persoana e poreclita “mexicana” (ghici de cine?). Stiu ca ma uraste pentru asta, da’… reiterez: nu ma pot abtzine! 😀 Amandoua ma urasc pentru porecle. 😀 >:)
Oricum sintem kit (Bruja mi-a zis “Sicario” (killer pe bani) iar “mexicana” are tendintza de arunca cu kestii dupa mine; deci dragostea e reciproca)
Btw, “mexicana” e pe departe cea mai dragutza din toata firma din Costa Rica (dar sa nu mai spuneti la nimeni, da?) N-are egal so far. But relax, she’s married.

Toata lumea a fost happy in the end.
Apoi am avut spectacol: acei mexicani sau ce-or fi fost ei (ca arata la fel) s-au pus pe dansat. Am avut noroc cu pozitionarea la masa pentru ca la un moment dat au venit dansatorii in public si-au inceput sa invite oamenii la dans. Am scapat. Cata nu! 😀
Dar ma oftic: tipa (my “girlfriend” – asta din cauza pozelor si faptului ca doar pe ea o am in poze) venise tinta la masa noastra; si kiar mi-a dat emotii pentru ca s-a uitat fix spre zona unde stateam: cred ca o fi cautat ea pe cineva (mentionez ca inainte de asta am golit o camera de baterie si de spatiu (a mea) si inca o digitala de baterie doar urmarind-o cum danseaza – ea fiind constienta deja de asta).
Am avut emotii pentru ca, daca m-ar fi invitat, n-as fi putut sa o refuz (asta una la mana) si a doua… eu habar n-am sa dansez. De nicio culoare. M-as fi facut de ras.
Da’ lasa… ca mai stiu eu pe unii care au dat bir cu fugitzii dupa doo ture de dans. Nu dau nume! 😀

Well, nu stiu ce sa va mai spun. Va dau poze sa va delectati.
Si am sa pun si toate filmele cu morena: unu, doi, trei si patru. (watch in high quality!!)