Muzica Rock – Inceputul

La inceput

Pentru mine rock-ul a inceput cand eram in clasa a 5-a sau a 6-a. Eram la bunici (deh, luuungile vacante de vara); unul din unchii mei avea un pickup (cred ca “Pacific” se numea – unul din ala maaare care avea si radio si niste butoane mici negre si butonul de scala maaare – imi placea sa-l invart de colo-colo pentru ca-mi placea cum suna si cum aluneca scala). Pickup e kestia aia unde pui discurile de vinilin (asta pentru cei care s-au nascut cu cd-uri, dvd-uri & stuff).

First contact

Am dat de un disc/placa cu “Compact”. Mi se parea asa ciudata muzica aia la inceput. Tare ciudata. Dar, parca ceva ma oprea sa-l skimb si sa pun altceva. Azi oleaka, maine olaka si parca… era ceva… altceva decat ceea ce auzisem eu pana atunci. Deci, reiterez: eram clasa a 5-a sau a 6-a (‘87 – ‘88)
Azi, mi-am adus aminte ca imi placuse tare de tot o melodie a celor de la “Compact” (atunci, la inceputuri).
Asta e:

http://www.trilulilu.ro/embed-audio/Relia/01644e27dd8488show_01644e27dd8488(448, 46);

Compact – Jocul Ielelor.

Oricum, calitatea melodiei de mai sus e super; dar, imaginati-va ca eu o asculam pe pickup… mai erau niste zgomote mici de fond – pickup related. Cred ca si acum au ‘savoarea’ lor. A urmat “Iris”.

Restu’ e… nostalgic!

Apoi, dupa revolutie, am dat de artileria grea: Metallica, Guns’n’Roses, etc, etc… (lista de “clasici” se poate intinde pana jos).
Plus ca era la teve o emisiune de rock (noaptea, tarziu) – “Intalnirea de la miezul noptii” cu Petre Magdin pe care n-o ratam. Si, ulterior a mai aparut o emisiune cu unu’ mai tinerel – la fel de misto/cool/bestiala – Lenti Chiriac pentru “cunoscatori”.
Ce timpuri…

Well, daca amitirile “te kinuieste”, vezi site-ul asta – o sa-ti placa 100% (depinde de varsta!!)

Si ca sa intorc cutzitu’ in rana, un bonus:
Intalnirea de la mizeul noptii (video)

Arthur C. Clarke, Science Fiction Writer, Dies at 90

Cartile lui, pe vremea cand eram la liceu, erau subiecte ‘grele’ de discutie…
Erau (din pacate). Promit ca la prima pensie ma apuc de re-citit toate SF-urile care mi-au fost dragi candva (nu ca NU mi-ar fi si-acuma, dar… ziua are doar 24 de ore pe planeta asta)

Momentan…

[Stirea intrega aici: Arthur C. Clarke, Science Fiction Writer, Dies at 90 – New York Times]

Ultimu’ vagon…

Iata ca am ajuns si la ultimu’ vagon al lui 2007. Eu imi imaginez un an sub forma unui tren: are 52 de vagoane (saptamani) cu 7 compartimente fiecare (zile).
2007
Fiecare vagon si compartiment e diferit, drumul pe care merge e diferit. Nimic nu se repeta. Doar imbatranim.
Cum a fost 2007? …pai, despre mortzi numai de bine. A fost ok per total – oricand e loc de mai bine.
Cum va fi 2008? Pai.. ori va fi un an al aventurii ori un an al aventurii: there’s no doubt! Ar mai fi cateva tone de spus, da’ ma opresc aici; trebuie sa ma pregatesc sa skimb trenu’… asta a ajuns la punctul terminus. La multi ani!

Copacul de hartie dot ro


copaculdehartie.ro

Mi se pare o idee super …
Din pacate mi-e mila pentru ei.
Scopul e nobil, tzara mi se pare prost aleasa. Adica, saditzi un copacel ca sa vina “un baiat deshtept” (sau o haita), sa-l taie si sa-si faca vila.
Intro-ul din site mi se pare ‘moving’ (u know what I mean)

A fost odata ca niciodata, asa vom spune curand despre…
… florile de cires in zilele verzi de martie …
… noptile scurte de vara racorite de ploi repezi …
… frunzele ruginii purtate de vantul bland al toamnei …
… zapada care ingreuneaza crengile copacilor …
www.copaculdehartie.ro

Nu inteleg insa de ce numai cu firme?
Adica, la firma la noi nu se citeste presa (ziare adica), nu prea se consuma hartie (cred ca sint unul dintre cei care cosuma in draci, desene… skitze… etc…etc)
Acasa insa (la mine) am TONE de hartie, ziare, reviste, etc… daca vreau sa le dau celor de sus mentzionatzi, ce fac? Le car la firma? 🙂
Eu cred ca mai multe ziare/reviste/hartii si alte ambalaje (de hartie) se gasesc intr-o casa decat intr-o firma. “parerea mea”

Nostalgic X Generation

Am gasit o kestie super tare (imho) si-am zis sa o share cu voi:

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA,GENERATIA X.

Nascuti la sfarsitul anilor 70 – inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica maimult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele siVanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac,Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat “Un doi trei la peretestai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti petricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fostultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita,nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place,Twin Peaks, Dallas..si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si MichaelJackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la oluna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita,sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sauorice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s`a cerut) prietenia”,care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata,ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea”Feriti`va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…
Daca esti de`al nostru… Felicitari