Asta a fost la o saptamana dupa ce-am venit din Costa Rica.
So, sa le luam pe rand:
– cand am venit, PC-ul era deja mort: sursa luase o pauza. Definitiva.
– castile mele cele tari au crapat si ele: dupa vreo 5 ani de folosire zilnica si-au dat duhul: mufa de la cablu face fitze: acum le folosesc cu ajutorul unui carlig de rufe (nu face un contact pe undeva). M-am uitat prin magazine sa-mi iau altele, dar nicio sansa… nu mai exista. Si sint cele mai bestiale casti pe care le-am avut vreodata (Technics RP-F550 Headphones)
Si acum ziua fatala:
– sint sunat de acasa, de urgenta: a crapat bateria la baie si curge apa ca la fantana arteziana.
Inhatz laptopu’ si ma car acasa. Rezolv momentan prin oprirea totala a apei in baie.
Asamblez laptopu’ pe birou si il pornesc. Nimic. Nu tu sound de start, nimic. Dar auzeam HDD-ul care se misca. Restart.
La fel. Restart. La fel. And again. Nu-mi venea sa cred. De pe PC dau un ping in laptop: raspundea. Din cauza ca am umblat cu el prin aeroporturi si alte kestii publice, l-am setat sa fie ‘mort’ la orice alt serviciu exceptand web-ul. Deci, no remote connection or stuff like that. Nada. Aaa.. si nu am rezolvat nimic prin conectarea monitorului extern la el. Nada.
Garantia la laptop tocmai expirase cu o luna in urma. Deci, la un an si 1 luna a crapat. Dus in service. Speriat: imi cereau 960 de euro ptr. reparatii. Fuck! Cica s-a dus placa video, placa ce era pe logic board, logic board ce trebuia schimbat: pret 800 si ceva fara tva. Cu tva, 960. Mda… deci sux. L-am vandut pentru piese. Ca orice MacBook Pro din generatia ‘late 2007’ suferea de nVidia disease: placa video moare dupa un timp (detalii aici)
Damn…
Norocul meu a fost ca, in timp ce eram in Dallas, am facut full backup cu TimeMachine-ul. Deci aveam totul salvat (exceptand saptamana aia).
Au urmat doua saptamani de shock pentru mine: a trebuit sa ma intorc la munca pe PC. Total aiurea. Dar n-a fost sa fie pentru mult timp. N-am rezistat.
Dar asta intr-un post viitor. 🙂