Costa Rica – the untold adventures

Well, o parte din ele.

Am mai ramas dator cu niste aventuri din Costa Rica. Nu mai are nici un rost acum sa va povestesc la fiecare in parte ce si cum a fost, dar, ca ideie generala: in fiecare din locatiile de mai jos am avut parte de surprize (placute) si de aventuri. Ma busheste.. rasu’ cand ma uit la ele. Dar lasa, poate va zic la o bere mai multe.
So…
In ordinea cronologica:

Tamarindo
Puerto Viejo
San Jose
Vulcan Irazu

Si.. cateva poze de la plecare (aeroport, etc)

Plus…

Filmul decolarii de pe Juan Santamaria International Airport Costa Rica;
…si filmul aterizarii in Dallas Fort Worth International Airport

Poze

Aici gasiti toate pozele ‘publice’ din aventura Costa Rica. (per total sint vreo 11 giga de poze: pe net.. aproape 1Gb)

Dallas: cu masina

Am facut multe azi; foarte multe.
Dar, cel mai tare moment al zilei a fost cand sefu’ nostru ne-a dat keile de la masina lui – sa facem si noi o plimbare (ca ne saturasem de Escalade). Asa ca ne-am urcat intr-un “Suburban” (Chevy) si-am plecat – pe langa ‘casa’. Adica .. la vreo 10-20km de casa. Damn…. masina e ditamai camionu’. Si urlaaaa… zici ca e tunat… turbat.
Stiu pe cineva cu masina (care citeste blogu) care s-ar oftica daca ar vedea cum arata strazile la ei si cat sint de late de curate si de drepte. Poti sa si dormi.
Poze… hmmm… am prea multe si prea putin timp. O sa vad eu cum fac…

Poze

Later update: sint doar cateva

Dallas, Westin

Pe la 15 (ora locala) ne cazam la hotel (care e super misto – place la mine).

Am innebunit cand am vazut cu ce viteza merge netu’ aici (1.x Mb/sec). Damn.

Dallas, Forth Worth

Nu-mi place: prea multe betoane, prea sobru’… prea innourat, prea rece. Adica.. am plecat dimineatza pe caldura (adica vara) si am ajuns dupa 4 ore… iarna. E un fel de iarna tarzie, inceput de primavara, primavara.. ceva… ca nu stiu sigur inca ce si cum.
Oricum.. e frig. Al dracu’ de frig.
Strazi prea late. Masini prea multe si prea MARI; si misto (am uitat cate Porsche-uri am numarat). M-am ‘dat’ cu Escalade-u’. Si cu Navigatoru’. Si cu inca una (imi scapa numele). Daaamn…
Deja ne-am aventurat pe ici, pe colo. Cum am fost lasati singur, cum ne-am facut de cap. Ca romanii.
Dar va zic maine mai multe (acu’ am treaba)

PS. pana acu’ nu mi se pare cine stie ce Amierica asta… hmmm… it’s so “whatever”. Sper sa nu uit de aventurile de la aeroport – is bestiale.

For the last time…

For the last time, today, I went to the office here. In Costa Rica.

Today I said ‘good bye’ to three of my office mates (designers): Arnoldo, Mario and Daniela.
I will miss the jokes and… everything that happened in this office (the most loudly one from the entire house).

Also today was the last football night for me; and the last ‘team building’ at pizza. And the last words with Daniela (she drove us home).
The last… the last…

The problem will be tomorrow, when I’ll do the last ‘good byes’ to the rest of the company. There’ll be a little party at the office: a party for some… but for some of us it will not be fun at all.
I’ll really miss some persons…
Hope nobody will cry tomorrow.

Prea de tot…

Intr-o seara intru in bucatarie (la noi, jos); aprind becu’ si… zdraaang… pica ceva dupa frigider. Fac 2 pasi spre usa mea cand vad ditamai liliacu’ zburand razant pe langa mine – a nimerit usa din prima… shiet!

Intr-o alta seara imi iau ceva din frigider; cand inkid usa imi pica o shoparlitza din aia mica pe mana. Am inghetzat… nu stiam ce dracu’ e asa de rece si mai si misca. A 2-a secunda pica de pe mana si o taie cu viteza luminii pe tavan. shiet!

Intr-o seara, Catalin se duce in camera lui – cand ce sa vezi: “vaka” era in fatza usii (si se mai uita si pe geam). El de-obicei tzine usa intredeskisa dar atunci era inkisa. Acum imi dau seama de o kestie: o bucata mare de timp n-am mai vazut ‘vaka’ prin gradina: si-o fi gasit vreun ‘apartament’ printre rafturile din camera?

Azi, acum 1h, comedie mare: Catalin da nas in nas cu un scorpion in holul care da in bucatarie si camera mea. Negru. ALIVE! Shiet…

Se pare ca trebuie sa fim atenti (pe bune!) cand intram in camerele noastre: nu stim peste ce ganganie, bidiganie sau dinozaur dam.

This is Costa Rica: de toate, peste tot, pentru toti. O sa va zic si faza cu sharpele din weekend (ce cretin am putut sa fiu. Sau norocos? Sau… ambele?). Stay tuned.

Cat am fost la o tzigara ma gandeam: am stat pe iarba, noaptea, intr-o bezna totala. Am stat in spate (si pe spate) la copaci (si la aia din fatza si la aia din spate). Noaptea. Eram kiar foarte relaxati.
Acum, soarta… ne gandim ca sint 1000 de alte kestii care isi beau berea o data cu noi; sau pe langa noi.

Problema cu scorpionu’ e ca NU ne dam seama cum a intrat: n-avea cum sa sara 10cm (cat e prima treapa spre holul spre camera mea si bucatarie). Deci, CUM a intrat? Pe UNDE? Diseara cand intru in camera fac o inspectzie mai intai… sa vad ce dracovenii mai misca si pe-acolo.

Cica anu’ trecut au facut o proba la jacuzzi (avem si d’asta); cica a iesit un sharpe de-acolo. Shiet…
Tot anu’ trecut am vazut vis-a-vis de rau o shoparla (ciudata): avea creasta ascutzita si arata ca in filmele SF. OMG…
O sa pun pozele de rigoare in curand – e musai sa le fac post-uri separate.

Aaaa.. si in weekend (la Conchal, pe plaja) am fugarit doo shoparle de s-au urcat saracele in copaci. Asta dupa ce-am fugarit sharpele prin apa. Dar asta intr-un post viitor.