Costa Rica – Honduras: 2-0

Dupa ce-am mers pe drum ca vreo ora (trafic, skimbare de bus in San Jose) am ajuns si la stadion.
Lume multa. Colorata (am vazut numai roshu’ in fatza okilor); noua ni s-a comunicat cu o zi inainte sa ne luam tricouri roshii. Asa ca 4 roshii mititei s-au bagat la coada la intrare (si inca 3 ne-ekipatzi corespunzator)

La intrare, surpriza: se controlau oamenii ca la aeroport: nu aveai voie cu nimic: nu tu monede, nu tu tzigari, nu tu brichete: doar telefoanele mobile si keile de la casa/masina. Atat.
Ca sa vezi pozna..
Aveam tzigarile de-abia luate. Mai aveam ceva maruntzish (nu prea mult, dar exista). Am inceput sa ma gandesc, sa complic lucrurile: daca le pun in papuci, se intampla ceva? (ma gandeam la monede si brikete). Neah, ca au detectoare de metale cu care te ‘scaneaza’ peste tot.

Dar, roman fiind, am compilat repede. Si-am trecut! …fara nici cea mai mica problema.

A fost simplu, prea simplu… damn simple: intr-o mana am luat briketa si paketu’ de tzigari si in cealalta am luat banii. Cand am intrat in control am intrat cu mainile sus. :))
Nestiind faza ca NU ai voie nici cu tzigari, am mascat briketa in spatele paketului, afisand (intentionat) paketul de tzigari crezand ca nu-si vor da seama ca e si o briketa in spate. Nu s-a uitat nimeni la mainile mele, NIMENI! (si era cordon de controlori).
Altzii au ramas fara monede (cica sa le donezi la o asociatie caritabila – ‘cica’) si fara paketele de tzigari. La gunoi.

Stadionu’

E nasol. Adica e mic. Nasol nu pentru ca ar avea ceva… ci pentru ca e… like in hell.
Sa va explic.
Daca ati fost cu avionul stiti senzatiile de gol de aer, da? De tangaj pe vapor..
Pentru cei care nu stiu ce e aia avion: e ca la cutremur… se guzduie tot stadionu’ de zici ca e Richter de grad 7!!.
Problema a fost asta:
– unde-am stat noi, urcai cam pe la etajul 8. Sau 9 (aproximativ);
– panta era f. abrupta – cred ca se facea un unghi de 60 de grade cu solu’ – tot timpu’ aveai impresia ca daca aluneci.. ajungi in teren direct;
– partea de stadion unde-am stat noi era construita ca pe o skela imensa… niste dale de beton orizontale reprezentau scaunele (deci fara scaune, doar dale de beton. Beton armat cica.);
– dalele treceau de la un capat la altu in AER si era imbinate la capete pe un slot de doar 10(ZECE) centimetri (am studiat asta DUPA meci);

Stii vreo rugaciune? …una scurta si rapida?!

Aglomeratie mare.
22.000 de oameni
Inainte de meci, in timp ce urcam ‘la etaj’ lumea urla, tzipa, canta. Nimic anormal.
Dar.. i-a pus dracu sa sara de cur in sus pe kestiile alea de … metal-whatever.
Initial am zis ca mi se pare. M-am uitat la Cata. Amandoi eram skimbatzi la fatza: se misca tribuna cu totu’ frateee…. se clatina.
Am zis ca o fi doar portiunea aia pe unde mergem noi.
Ne-am asezat la locurile noastre.
Si incepe iadu’…
Au inceput ticosii sa urle si sa sara.

Prima kestie care mi-a venit in cap a fost… un batalion de infanterie mergand la pas de marsh pe un pod – kestia asta e intrezisa.
Ma gandeam…. daca intra astia toti in rezonantza?? La ce etaj sintem? Cine pica primii?… deja avea scenarii 3D: priveam tribuna ‘inamica’ si ma uitam la constructie – ma uitam la acoperish (de metal) care se clatina. Firele de sustzinere dansau.
M-am uitat in spate: deci aia pica primii.
Imi imaginam cu se duce dracu’ toata tribuna… fiind intr-un triunchi dreptunghic…  o sa cadem pe verticala-diagonala.. asfel incat, toti oamenii din fatza au sa ne ingorape pe noi… si la urma acoperishu’ va pune capac peste totzi..
De la ce eraj? 8 OPT? …sanse de supravietzuire? …la gramada asta de oameni si inaltime? …mi-a dat cu ‘minus’…

In prima repriza ma gandeam ca e de 10000 de ori mai SAFE intr-un avion decat aici pe stadion. Fuck.. imi venea sa-i bat pe toti cei care sareau pe langa mine. Sa-i spanzur…
Intr-un final m-am conformat… si-am zis: “ce-o fi o fi… daca mi-a fost dat sa mor in Costa Rica.. asta e.. macar e cald si soare”…

Asta n-a fost nimic.
Urmeaza…

…repriza a 2-a

Costa Rica baga un gol. Am zis ca deja’s mort da’ n-am realizat inca.
Lumea bucuroasa.
Incep valurile.
Misto…
Si s-apuca ticosii sa faca ceva care a pus capac la toate: sa bata din picioare f.f.f.f. repede… ca un ropot de ploaie; care creste in intensitate. In primele secunde am zis ca e vreun camion sub noi si vibreaza structura.
Dar se accentua din ce in ce mai tare.
Cutremur? … EXACT asta e fost feelingu’ si sunetu’ si ambiantza. Nu mai zic de leganat.
Dar.. am realizat ca dadeau din picioare;  cand am realizat asta mi-a dat seama ca e cel mai bestial lucru care se putea intampla in acel moment. B E S T I A L. Mi-a trecut de toate…

Tribuna galeriei… avea un gard in spate (era cat jumate ca inaltzime decat a noastra). Tremura gardu’ ala ca la batatoru de covoare. Am zis ca aia au sanse mai mari ca noi sa crape tribuna (initial imi doream sa fiu acolo, mi se parea mai safe.. adica.. distanta de la care cazi e mai mica) 😀

Costa Rica baga al 2-lea gol.
Deja ma simteam ca pestele in apa. Dar tot n-am sarit: ma gandeam ca daca ma apuc si eu sa sar… se duce dracu’ toata sansa mea de supravietzuire.

Rezumat

– meciurile la ei NU sint ca la noi. Sint IMPOSIBIL de cumintzi, calmi si civilizati. Urla, injura, etc, dar NU sint violentzi.
– vreo 4 neni din Honduras gresesc tribuna. Am zis ca l-au vazut pe dracu’ astia de langa noi: “huuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu…”. Si-atat!
– il numarau pe portaru’ adevers: cat timp tine mingea pana paseaza. Criminal de funny.
– ii huiduiau pe cei din Honduras la inceperea meciului de-am zis ca raman fara timpane.
– la iesirea din stadion, am vazut ceva imposibil: gasca de honduras mergea spre autobuz(e) cu gasca de ticosi;
– tribuna adversa a incetat sa existe dupa primul gol; toti albastrii erau… tintuiti in scaune; nu mai miscau un deget. Printre ei grupuletze de roshii – erau singurii care perpetuau valurile. Si cei de jos (sub albastri). Ce-am vazut iar imposibil in Romania: tribuna Honduras plina de albastri si cateva petice de roshii printre ei. Pe culoare cate 4 sau 5 politzisti. In tribuna noastra nu era picior de politzai.
– extrem de cumintzi: fara sa se injure intre ei, radeau la poantele facute de unii de pe langa noi, injurau doar pe aia din teren, nu aruncau si nu scuipau. Parca eram la teatru…
– la iesire la fel: cumintzi, in rand, rabdatori, fara tzipele urlete, fara cocalari si shmekerashi de cartier cum e pe la noi.
– faza cu galeriile mergand ‘la bratz’ dupa meci n-am putut s-o concep. Mi-era greu sa cred ceea ce vad.
La 00:30 am ajuns acasa. Si somn. Mi s-a parut ca timpul petrecut pe stadion a fost de 1000 de ori mai mic decat pe ceas. Adica.. intelegeti voi: acu a inceput meciu, acu’ gata meciu’…
Pauza lor cred ca fost de 10 minute… sau kiar atat a fost?
Anyway.. prea multe senzatii tari pe stadionu’ ala.

Aaaa.. si sa nu uit: cand am iesit am studiat atent constructia stadionului: shit!! Daca as fi vazut cum e facut INAINTE de urca sus, abandonam meciu’ la primu’ cutremur.
Dalele erau (cica) din beton-armat. Dar se indoiau de parca erau facute din cauciuc. Si se tineau in doar 10cm. Si erau luuuungi tare..
Si pe ele oameni.. care sar.. in acelasi ritm. Shiet.. nici nu vreau sa ma mai gandesc.

Cand am ajuns in afara stadionului mi-am zis: mi-a fost dat sa mai traiesc o zi! Lucky me!

Anunțuri

2 gânduri despre „Costa Rica – Honduras: 2-0

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s