Samara

Asta a fost de pe 26 pana pe 30 decembrie 2008. Am plecat 5 hombres: eu, Lenin, Eddie + Vanessa si Max.

Drumul

A fost luung pentru ca toata lumea pleca spre plaja (nu neaparat aia a noastra) – trafic infernal – am facut o portiune de 10km in doo ore. Toata Costa Rica pleaca la plaja intre Craciun si Revelion – e o ‘migratie’ nationala.
Inspirati, ticoshii au facut rezervare la Samara plus ca au luat si biletele de autobuz cu 1 sapt. si ceva in avans. Daca nu faceau asta era jale – in autobuz s-a stat si in picioare. Iar la Samara totul era full – unde am stat noi totul era deja rezervat pe inca doo luni dupa noi.
Drumul a fost din doo bucati: San Jose – Nicoya; Nicoya – Samara.
San Jose - Nicoya - Samara
Am avut noroc la Nicoya – am stat doar 15 min pana am prins legatura spre Samara. Nice, fast and easy.

Samara

Linistita, curata si safe. Cel putin asa sugerau politzistii care patrulau prin zona; pe masini si motoare. Si pe plaja noaptea, cu 4×4.
Am stat 4 nopti (5 zile); sint mii de kestii de povestit – nu o sa am timp sa le scriu pe toate aici. O sa incerc sa iau ‘varfurile’.
Prima oprire a fost la un supermaket de unde toata lumea si-a luat portia de bere pe seara ce va avea sa vina. Plus alte kestii de-ale gurii.
Am luat un taxi pana la noua casa – nu pentru ca era departe ci pentru ca aveam tone de kestii cu noi (mancare si imperiale)
Am stat aici.
Zona linistita, tone de verdeatza (si veveritze); se vedea oceanu’ de la masa din fata camerei. Super bestial – nu aveai mult de mers: la 10m era un supermarket ieftin si bun, vis-a-via de supermarket era curtea unde mancam. Adica, era o casa unde omu’ si-a pus 5 mese si si-a deskis restaurant: super bestiala faza pentru ca puteai comanda ce doreai – adica in afara de ce era pe lista – puteai sa compui tu ce-ti doresti si cum doresti – iar bucataria se misca foarte repede. Sucurile erau toate naturale: luau fructele si le zapaceau acolo, pe loc. O nebunie sucurile alea. Nebunieee!
Si de-acolo pana la plaja alti 20m. Simplu.

Serile

Samara Beach - our bases
Serile le petreceam in zona de ‘parties’ dar majoritatea in ‘our base’. Am prins nopti din alea fara luna: asa bezna n-am mai vazut de secole: uneori, din cauza intunericului, ne pierdeam de ‘baza’. Cerul full de stele – la fel, nu vezi asa ceva nicaieri (si asta din cauza luminii lipsa din jur).
Au fost seri in care am facut focul – pe partea Pacificului ai voie sa faci asta – pe partea cu Caraibe nu! (nasol). Plaja e plina de radacini de Cocos (lemne mici si subtziri care ard instant). Plus frunze de Cocos (le-am denumit ‘gasolina’ pentru ca ardeau puternic). Radacinile de copac erau peste tot pentru ca la flux apa rupe din maluri – am vazut copaci cazuti la pamant din cauza asta. La reflux (cand eram noi noaptea la bere) trebuia sa mergi pana la apa de te pliktiseai. Daca va uitati bine la poza de mai sus se vede o banda mare de nisip – cam intre 13:00 si 14:00 apa se duce pana in copaci – adica ‘our base’ era inundata total in timpul zilei. Nu era bucatica de nisip sa nu fie neatinsa de apa.
Era misto la flux: lumea nu stia ce si cum cu apa aia si isi puneau tabara pe nisip, cu umbrelutza, cu catzel si purcel, cu de toate. Si adormeau sau citeau sau.. leneveau. La pranz era distractie: ii vedeai cum sar in sus ca pop-cornu’ cautand sa-si adune kestiile inundate de pe plaja.
Din cate am vazut in Costa Rica, doar la Samara am vazut diferenta ENORMA intre flux si reflux.

Plaja

Ziua ne plasam sub cocotieri. Seara in fatza lor, pe plaja.
In cocotieri, nuci de cocos si… veveritze.
Stateam linistit, admirand plaja de la nivelul solului. Aparent liniste. Lumea din jur kiar daca avea cate o kestie gen radio sau altceva, tineau sonorul cat sa auda ei, si-atat. Deci, intr-un cuvant o atmosfera linistita, te indemna la somn. Era 13:00. Urmaream apa cu vine incet incet spre mal.
Deodata… zdraaaaangggg….
Dar un ‘zdrang’ cu greutate pentru ca am simtzit patura ca vibreaza. Mi-am dat seama imediat ce s-a intamplat: o nuca de cocos.. a cazut de pe la vreo 6 metri. Din copac adica. Am inlemnit apoi cand, dupa vibratiile pe care le face, mi-am dat seama ce s-ar intampla daca iti pica una din asta in cap.
Intreb pe ticosi. Mi se raspunde: la spital direct.

Nu incercasem si nici nu stiu cum si in cel fel arata nuca aia de cocos (la gust, miros, etc). Eddie s-a dus dupa ea si mi-a dat-o mie. A scuturat-o putin sa auda daca are ceva in ea. Nimic. Cica ar fi goala (desi era verde). Si mare.
O iau si o krap de un copac. Era FULL de apa. Full, full…
M-am saturat cat am scos din ea. Cred ca ma bagat aproape un kil de suc de ala in mine.
La urma, am krapat-o de tot.
Si cu urekea de la bere (kestia aia de la capac) am ras toata kestia aia alba din interiorul nucii. Interesanta rau!
Ca tot veni vorba de mancare…

Mancarea

Sint inventator: la micul dejun ceream intotdeauna “omelet con papa fritas” (omleta cu cartofi prajiti) – NU era pe lista de produse, dar v-am spus: bucataria era maleabila. Dupa doo zile de cerut asta, vine bucatareasa la noi si ne spune faza fazelor: de cand am inceput eu sa cer mancarea aia ‘ciudata’ (pentru ei), kelneritza intreaba pe toata lumea care doreste “omelet” daca doresc si cartofi prajiti pe-alaturi. Si cica le place. Si cica le merge shmekeria noua. Si cica din cauza mea acuma servesc ‘ciudatzenia’ la toti strainii.
Deci, recapitulare: omleta cu cartofi prajiti – made by one romanian guy. So, acum va puteti da seama cam ce mananca ei si in ce fel de li se pare lor ‘mare inventie’ omleta cu cartofi prajiti. Damn…

omleta cu cartofi prajitzi

Si ce mancau ticosii:
pinto

O alta faza a fost cu “spaghetti carbonara”: un mic restaurant pe plaja (in zona de ‘parties’). “Sherif” se keama: fac aia o ‘carbonara’ de crapi de ciuda cat de buna e. Booon…
carbonara

Undeva la mama dracului e un restaurant italian: El Dorado. Am cerut ‘carbonara’. N-aveau, nu era pe lista. Ok, cer ‘bolognese’.
Un amanunt important: restaurantu’ e de fitze cica, are steagul italiei si steagul ‘ferrari’ la intrare. Vita de patron vorbeste doar in italiana (ceea ce mie mi se pare o nesimtzire totala: adica, ai afacerea in tara lor si nu te kinui macar sa inveti cuvintele de baza?). Barul plin de gringos – putini localnici. Iar mancarea… proastaaaa… de kkt.
Cineva de la masa a cerut “lasagna” – 5 metri de coca/paine si 1mm de carne. Bleah. Bolognesa mea… la fel: multe multe matze is o lingura de sos cu 3 fire de carne. Shiet…
Dupa ce-am terminat mizeria aia de pe masa ne-am dus back la “Sherif” unde am mancat serios (mult si bine) – era si pe plaja, stateai si pe butuci de copaci si mancai la o masa facuta din scanduri (fara lac, fara poleiala, fara alte vrajeli – pure and natural). Pana si scrumiera era o scoica din aia mare. Adica bestial si de 1000 de ori mai bine ca in restaurantul ala de kkt si de fitze de italian prost.
Aaa.. si la urma (la “Sherif”), dupa ce plateai, ti se dadeau si o gramada de bomboane. Bestial, nu? Si tipele care serveau erau costarricense, morene. Adica erau misto… si stiau si engleza. Mai rar…

Da’ Party

In zona de “parties” era un afis mare; deci un afis MARE: petrecere in nu-stiu-cum-se-kema baru’ – reggae party and stuff. Tot in zona aia era si “Sherif” de care va povesteam si care e gard in gard cu politzia. De retzinut acest aspect, da?
Deci anunt MARE la 2 metri de politie cu mare party mare.

Ne-am ‘desfacut’ tabara kiar pe plaja in fata restaurantului. Cica acolo s-ar face mare foc mare. Whatever…
Ne-am plictisit 3 dintre noi si-am zis sa mergem la ‘balci’. Da, un fel de balci ca la noi… cu diferenta ca nu se cantau manele si nu erau betzivi si alte natii colorate si puturoase. Dar era balci. Cu pizza-hut, cu o ‘kestie’ de mancare de vreo 10metri lungime de vitrina (un fel de cantina ambulanta), cu tiribombe si alte masinutze pentru aia mici. Si pentru cei mari.

Churro

Deci, kestia asta m-a dat pe spate. Cand am vazut-o in vitrina la nenii aia care o faceau am fost sceptic – ma gandeam ca cine stie ce dracovenie o mai fi si uscatura aia. Mi s-a spus sa incerc. Am zis “nu”; dar Lenin, baiat destept, mi-a cumparat fara sa ma intrebe.
Fatal.
Deci is asa de buni de mananci pana-ti vine rau. Sint tari ca niste biscuiti si in interior au ciocolata; sint ca niste tzevi de biscuit umplute. Si sint calzi (sau fierbinti). Si sint si gen ‘tzeava plina’ – adica fara ciocolata.
Si… damn… is criminali de buni.
De-atunci, in fiecare seara, primu’ lucru pe care-l faceam e sa ma asez la coada la “churros”. Uitati aici niste detalii; si aici cum se fac (is doar aia ‘tzeava plina’) 

Cand ne-am intors ‘la baza’ ceilalti doi plecasera. Clar. S-au dus acasa. (ne-au spus mai tarziu ca i-a luat frigu’ si s-au carat in camera; “cica”).

Dupa ‘churros’ am zis sa vedem ce e cu petrecerea aia a lu’ peste. In drum spre, am avut timp sa ne uitam la toate tonetele si masutzele vanzatorilor din zona; multi jamaicani cu tot felu’ de lantzishoare si kestii de pus la gat. Multi. Unii doar cu vreo 2-3 produse pe masa. N-am realizat atunci nimic altceva. Dar, va voi spune mai multe despre asta cand ajung la Puerto Viejo.

Rasta people

Petrecerea era intr-un bar; un fel de bar; in aer liber. Un nene blod si gras facea pe DJ-ul. Avea parul impletit in coditze ca la jamaicani – doar ca jamaicanii is negri si asta era blond. Deci arata ca dracu’. Si gras. Asta n-ar fi fost nimic: in fata lui era o aparatura (de DJ) fara prea multe butoane – banuiesc ca totul era pe CD and stuff; omu’ nostru insa apasa pe … tablele alea ca si cum ar face ceva la muzica, se strofoca acolo de parca atunci o compunea. M-am dus mai aproape sa vad ce face: nimic. Aparatura din fata lui NU avea nici un buton, nimic de rotit, click-ait, nimic; dar omu’ butona de zor. Muzica nu suferea nici o skimbare. Poate in capu’ lui doar. Am zis ca e ‘fumat’ rau asta dupa cum se comporta.
In jur lume multa, pestrita, de toate natziile. Linistitzi, cu bere, etc. Dupa vreo juma de ora de muzica jamaicana ne hotaram sa o intindem spre casa.
Am mai tras o mica barfa in fatza casei si-am plecat la nani.

Proasta de la alimentara

Adica o baba cu okelari mari – era funny doar cat te uitai la ea. De-acolo ne cumparam kestiile ‘lichide’. Iau 6 (box). Total 3600 de costarici.
Ma duc la casa si ii dau lu’ tante 5000.
Pe masa existau doo kestii: o casa de marcat din aia electronica, smekera si moderna. Alaturi un calculator de buzunar, murdar, mic si puturos.
Tantea ia foaia de 5000 si incepe sa calculeze cu ala micu’ si puturos. Si da sa bage suma in casa de marcat.
Dar mai aveam si 600 in buzunar si ii dau, gandindu-ma sa-mi dea rest 2000 ca sa nu umblu cu metale la mine (monedele sint mari si grele a dracului).
Stupoare…
Stai asa ca s-a skimbat problema. Numara 600. Se uita la mine; peste okelari. Ma abtzin sa nu zambesc.
Ia din nou calculatoru’ ala mic si baga si butoneaza. Se uita la foaia de 5000. Numara IAR monedele. Se uita la cutiile de bere. Se uita la mine. Da ‘cancel’ pe calculatoru’ ala mic si scrie din nou. Calculeaza ea acolo sushotind ceva ‘in barba’. Timpul trecerea. Gasca vesela era in spate asteptand si uitandu-se la mine cu stupoare “WTF did u do to her??”.
Babutza ia suma de pe calculatoru’ de buzunar si o baga in casa de marcat: simplu adica, a scris 3600 si ‘enter’.
Si-mi da 3000 (trei mii) rest.
Buna treaba. Ma uit la ea; ma uit la gasca vesela si le zambesc. Si plec afara. Eu am ‘scapat’.
In urma mea insa… crima si pedeapsa. Gasca vesela a cumparat de 11.250 de costarici. A fost crima si mi-e rushine mie sa povestesc ce-a fost si cat am stat pe-afara pana baba aia a calculat ce-avea de calculat. Si asta doar intr-o zi.
A doua zi, tot acolo, alte produse; total 2950. La fel, ii dau 5000. Si, stiind experienta de cu zi, ii spun si cat sa-mi dea rest.  A facut okii mari (cred ca se gandea: ‘cum dracu a facut asta calculele fara calculator’?)
A stat si-a numarat banii de vreo 3 ori – era pierduta rau de tot… numara, baga in calculator… se pierdea si iar numara banii. Desi casa de marcat avea cititor de cod de bare ea citea pretzu’ de pe niste hartii sau… se uita in raft sa vada cat e face produsu’ respectiv. De-atunci m-am invatat sa nu-i mai dau maruntzish pentru a rotunji restu’ ca-mi pierd juma’ de zi acolo.

Mi s-a zis ca daca vreau sa-i fac praf pe kelneri sau vanzatori, sa fac o smekerie: la restaurant sa spunem ca vrem nota de plata separat sau la magazine sa renuntam la un produs. Cica iese show adevarat. :))

Carillo

Carillo Beach, Costa Rica
Adica o alta plaja la vreo 10-15min de Samara. Am mers cu autobuzul si ne-am intors cu taxiul. Apa mult mai adanca (la mal) decat la Samara; din cauza asta si valurile erau mult mai mari. Si mi s-a parut si apa muuult mai clara (nu ca la Samara n-ar fi fost la fel).
Ne-am intors cu taxiul pentru ca Eddie dorea neaparat sa vada apusul. Eu am observat ceva ciudat in larg: ditamai stanca/muntele ce iesea din apa. Ma uit la soare, ma uit la stanca… si-mi zic: “bah, asta pica dupa stanca si nu in apa”. Dar am zis ca e mai bine sa nu am dreptate pentru ca ar fi fost kiar misto sa vad apusul.
Dar, spre dezamagirea lor, am avut drepate. A picat soarele exact si fix in spatele stancii. Shiet.
Sunset on Carillo Beach, Costa Rica
Si din cauza asta am pierdut si ultimul autobuz. Dar gasca stia numarul de taxi. Sunat. Asteptat.
Vine nenea si intreba ceva; am prins doar “…seco?”.
Ma uit… “seco?” …wtf, we still have a lot of beers with us.
El se referea daca avem hainele uscate. Iar eu am crezut ca ne intreaba “daca sintem pe uscat” (fara beri).
“estoy seco” e ‘parola’ pentru ‘una mas’ (adica ‘sint pe uscat, mai vreau una’)

Nicoya

La plecare am mers pe acelasi drum: Samara – Nicoya, Nicoya – San Jose.
La Nicoya aveam autobuz peste doo ore. Motiv pentru care am plecat sa mancam ceva. Gasca stia un restaurant interesant. Mers.
Comandat “carbonara”; buna si meseriasha. Si multa.
Si stam si noi la o barfa mica, deh… ca intre baietzi. La un moment da imi aduc aminte de o veke discutie vis-a-vis de Marijuana. Da, de iarba.
Si le spun ca am ratat ocazia sa incerc ce si cum cu iarba. Moment in care, 4 oki se uita mari la mine…

el: …man, do you remember the reggae party? the one with the big big banner near the police station?
eu: si…
el: well, didn’t u saw that ALL the people in that bar were smoking weed?
eu: …huh??
el: didn’t u smell it? …was all over the place…
eu: wtf, I don’t know how does it smell like. never tried, remember? duohhh…..
el: shiet… I was wondering why you didn’t react to the smoke. I thought you forgot about it…
eu: nope.. I just didn’t knew how does it smell, how does it look. know nothin’ ‘bout it…
el: shiet… that was the right place. where are rasta people (jamaicans) there’s the weed. I guess they were selling it on the bar.

Mda, si-asa am ratat sa ma conformez anuntzului “nu calcatzi iarba, fumatzi-o!”

Policia – Fuerza Publica

Adica “politzia, actele la control”.
Asta s-a intamplat in drum spre casa (San Jose).
Eram in autobuz. Trafic. Mers ca melcu’. Deodata autobuzu’ trage pe dreapta in spatele altor autobuze.
La 5min. vine un nene politzist si zice ceva de ‘indentificado o pasaporte’.
Lucky me: deobicei in San Jose nu iau nici un act cu mine. Dar cand plec undeva iau buletinu’: da, panarama aia de plastic mare si colorata. Nu iau pasaportu’ ca se fura si/sau se pierde. Si iese cu belele apoi. Mi s-a spus sa fac o copie dupa pasaport si sa umblu cu ea. Dar am zis ca poate merge si cu buletinu’.
Si-a mers. S-a uitat nenea la mine, la caramida de buletin (nici nu l-a atins, doar s-a uitat cand il tineam in mana – s-o fi speriat saracu’), a zambit si-a plecat mai departe. A fost scurt/2.

Afara, pe strada ce-mi vad okii. O politzistaaaa. Nu m-am putut abtzine: :)) Si i-am facut poze. N-a vrut sa se uite la mine. “bagaboanta!”
(pozele sint cele din postu’ anterior)

Si-am incalecat pe-o shea si v-am spus povestea asha.. 🙂

Poze

Aici o gramada mare.

Filme

(de preferat a fi vazute in “high quality”)
Cu valuri: unu si doi.
Si cu pasarele (e cioara lor nationala – omniprezenta la orice ora din zi si din noapte)

Anunțuri

3 gânduri despre „Samara

  1. pfoai, ce putere are CI-ul romanesc pe continente straine, cred ca politistul ala nu a vrut sa para fraier … oricum se vedea pe fata ta ca esti strain.
    calatorie sprancenata spre tara

    ps: ma bucur ca s-a terminat distractia pt tine 😛

    Apreciază

  2. nu-i corect ce se intampla, ne lasi singuri aici cu criza asta … bancile sunt jefuite, scad salariile, gripa este in floare, tigani peste tot, mocirla pana-n gat ! iar la tine singurele probleme sunt de genul : cate beri o sa beau azi , cum evit orezul la restaurantul asta, ce legatura am spre caraibe si daca totusi nu am gresit ca nu am tras si eu un “fum” cat am stat aici ! bleah …

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s